Atunci cand abcesul dentar (infectia de la nivelul varfului radacinii) nu este tratat, la varful radacii se poate forma o cavitate plina cu lichid numita chist dentar sau chist radicular. Acesta se poate reinfecta provocand un nou abces de dimensiuni crescute care necrozeaza si mai mult osul inconjurator favorizand astfel cresterea dimensiunilor procesului patologic. Uneori aparitia si evolutia chistului trece mult timp neobseravata de catre pacient, care chiar in primul moment al aparitiei durerii de cauza dentara recurge la tratament antibiotic, tinand astfel sub control manifestarile clinice specifice, dar neeradicand infectia respectiva. Are loc astel o crestere progresiva a procesului patologic fara manifestari clinice evidente sau cu manifestari reduse, usor de ignorat de catre pacienti si uneori chiar si de medici. Uneori chistul poate aparea chiar si dupa extractia dintelui cauzal, atunci cand o pungulita mica de puroi existenta la nivelul varfului radacinii nu este indepartata odata cu dintele si ramane la nivelul osului unde isi continua evolutia – acesta se numeste chist rezidual.
Tratamentul chistului radicular este de natura chirurgicala – adica indepartarea acestuia sub anestezie locala printr-o procedura numita chistectomie. In cadrul acestei interventii se procedeaza la extirparea continutului chistic (care poate fi lichid in cazul chisturilor mai mari sau un tesut moale, granulomatos in cazul dimensiunilor chistice mai reduse) impreuna cu peretele chistic in totalitate. Uneori este dificil de indepartat in totalitate membrana chistica subtire si fragila, existand astfel riscul aparitiei unei recidive. In cazul chisturilor mai mari se poate recurge la umplerea cavitatii restante cu un biomaterial de aditie osoasa (“os artificial”) care sa asigure o vindecare corecta si rapida, diminuand riscurile aparitiei unor noi complicatii.